...incep ciudat si se termina in forta. 🙂

Am inceput ziua cu pisica dormind cuminte in bratele mele, incalzindu-mi degetele, si constienta de faptul ca am dormit prea putin.

Aveam in cap un vartej de cuvinte, ca acum multi multi ani si un chef nebun sa il insir furtunos dinspre degete spere tastatura. Ca sa scap de ele, de cuvinte. Nu am ai patit asta de ceva timp. O fi fost de la cele doua cafele aromate baute inspre ora 12.00?

Am iesit de o vreme din stilul de cuvinte amestecate, nu ca mi-ar fi greu de evocat si de reluat, insa acum nu mai simt nevoia sa ma ascund dupa degete.

Am simtit toata ziua ca fug iute de tot prin ger, si ca imi ard obrajii, si ca imi flutura parul in spate. Dar a fost frumos, pentru ca a fost placut si lumina blanda.

Si am tot alergat azi, facand una, apoi alta. Dar s-au legat niste chestii si cheful meu de cuvinte si de vorbe nu s-a revarsat complet nici macar acum, la jumatate de ora dupa ce ziua s-a sfarsit.

Am dat peste doua melodii, una noua si alta veche, Prima este You & Me by Dave Matthews Band. De la ea am ajuns la Santana & Dave Matthews.

Oh, Santana, omul care face chitarile sa planga, si sa cante si sa rada.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=8s_XnTFp4lQ&w=420&h=315]

Pe Carlos Santana il cunosc de la tata. Tata e vinovat de mare parte din gusturile mele muzicale (o buna parte nu o intelege, dar nu ne certam prea des din cauza asta) si e vinovat si de pasiunea mea profunda pentru sunetul unei chitari folosite cu maiestrie.

Muzica asta imi va aduce vesnic aminte de atat de multe lucruri: prima caseta cu Santana, lumina din mansarda unde am locuit multa vreme cu pisica de mai sus, cum l-am provocat pe tata sa imi arate cum vede el un dans pe muzica lui Santana. 🙂

Imi doresc o noapte buna, pentru ca dupa o zi asa de agitata in mod cert va fi liniste. Sper sa visez iarasi muzica, Si sa fie Santana. 🙂

Atatea dupa-amiezi insorite pline de muzica si de o anumita veselie imi evoca muzica asta, si starea mea de azi de agitatie in jurul cuvintelor...:) Se potrivesc: )

Cam ca poezia si cafeaua buna.

Omul asta