Fiecare dintre noi lupta. Cumva luptele noastre interioare si exterioare fac parte din existenta. Vin la pachet cu ea. Depinde cat de poetic vrei sa fii: framantari, demoni interiori, dureri sau inadecvari. Oricum le-ar fi numele, toti avem asa ceva. Bagaje care dor sau au devenit prea grele si fix, dar fix de aia dor. […]
Restrictii, limite, izolare
Am obosit de atata stat in casa, de masti, de restrictii, de limite, de izolare. De aproape un an de zile deja, imi tiuie urechile a pustiu. Sunt zile – uneori saptamani – in care, daca nu as avea balcon deschis nu as sti cum arata cerul.
Pas cu pas
Traiesc nitel utopic de 7 luni de zile. De cand am primit acel telefon. De cand a murit Razvan.
O combinatie de tarie care vine de Sus si un fel de determinare sa traiesc mai departe care e pura incapatanare de fapt, daca ma gandesc bine.
Angoasa
ANGOÁSĂ s.f. 1. (Franțuzism) Neliniște, tulburare cauzată de o teamă puternică. ♦ Sentimentul înstrăinării omului în viziunea filozofiei existențialiste; conștiința condiției umane de ființă muritoare. [< fr. angoisse].
Undeva, in secunda supremei dureri
Undeva in secunda supremei dureriSe comprima si viata si moarteSi acolo – suspendat intre Cer si pamantSa-l respiri si pe „da”, si pe „poate”
Jocul privilegiilor
Am urmarit recent un videoclip care incearca sa ilustreze conceptul de „privilegiu” asa cum este el inteles la ora actuala in societatea vestica. Videoclipul este conceput sub forma unui joc, in care toti participantii sunt pusi sa porneasca de la o linie trasata in mijlocul unei camere. La distante egale de linia mediana sunt alte […]
Suntem o societate egoista. EGOISTA. EGOISTA!
Ma uit la acest videoclip cu mare greutate. Pe jumatate fara respiratie, pe jumatate plang. In lumea asta care incearca sa inlesneasca orice, dar ORICE: de la mancare, la transport, la haine la, la relatii la…tot ce inseamna viata – nu ma astept la o trezire prea curand in domeniul asta. (Atentie, urmeaza imagini dure).
Viata nomada si efectele secundare
Am crescut pretutindeni. Asta raspund celor care ma intreaba de unde sunt. Nascuta in inima Doljului, in Craiova, crescuta in Muntenia de o bunica cu radacini Ardelene si apoi stramutata in Constanta pe malul Marii Negre; revenita ulterior in Capitala m-am casatorit cu un Banatean. Practic, eu sunt Romania. 🙂
Viata cu un parinte alcoolic
Pentru inceput Multi ar spune ca e un titlu prea personal. Multi ar spune ca asemenea lucruri nu se spun in public. Asa si e. De multe ori nu se spun. De multe ori se traiesc in privat si se sufera in tacere. Insa la un moment dat e de ajuns. E suficienta atata tacere, […]
Eu sunt: eu
Texte pentru pretexte. Ma obsedeaza melodia asta. Varianta asta, cu Sam Tsui si produsa de KurtHugoSchneider. Oamenii astia doi, dar mai ales Kurt, se pricep atat de bine la muzica.
Culorile amintirilor
Cine cunoaste culorile amintirilor? Exista un loc, o casa. Ca nici o alta, a fost pentru mine locul meu sub soare – in care am putut sa prind radacini si sa fac flori si sa devin mai mult ca in oricare alta parte eu insami. 🙂 Locul acela se numeste „Casa bunicilor”. Noi ii spuneam […]
Perspectiva optimista asupra temporarei amanari a sfarsitului lumii
Lumea s-a intrecut pe sine in perioada asta in doua directii bizar-opuse: goana dupa profetiile maiase si „sfarsitul lumii” si goana consumerista in incercarea de a-si popula „sarbatorile de iarna” cu tot soiul de lucruri. Cred insa ca se poate privi toata tarasenia si dintr-o perspectiva optimista. Suntem asa de ocupati si de haituiti, atat […]
Amintirea celor (pe)trecute – 11 septembrie
Imi aduc aminte cum am trait momentele din 11 septembrie 2001: la televizor. Inghitind cu fiecare imagine mai deplin intelegerea: e ceva real, care se petrece la celalalt capat al lumii.
Mica
De fiecare data cand am o perioada mai agitata, sau cand se petrece ceva trist in viata mea, ma visez inapoi in Balta Alba. Asa se numeste cartierul bucurestean unde mi-au locuit bunicii din partea tatalui: Mica si Ticu. Asa am zis si noi mereu casei: casa din Balta Alba, si eu mereu am asociat […]