Mi-am adus aminte azi de melodia asta. Este inregistrata demult, atat de mult timp a curs (in evenimente) incat eu una sunt alta persoana.  

Versurile acestui cantec sunt scrise de Eugen Jebeleanu. Asa cum scriam si aici, in 2009, mi-a atras atentia cantecul asta, m-a facut sa il tin minte, si sa imi spuna mereu o poveste aparte.  In seara asta m-a si convins sa ii dau glas: a trebuit sa modific inregistrarea,  ca sa reascult, de fapt ca sa pot auzi cuvintele.

E cantec cu lumini calde de lumanare. Lumini de reamintire, si sunet de jale aproape uitata.

E cantec cu dorinte si sperante, cu voci in armonie si cu sunet plecand in Sus.

Razboaie si moarte vor fi mereu, durere si lacrimi la fel. Dar alinarea si incetarea durerii ne stau la distanta de o…

Rugăciune
Eugen Jebeleanu
Tatăl nostru carele eşti in ceruri
coboară, de eşti, pe pămant
şi opreşte viforul morţii
şi fă din căşti pălării
şi mangaie feţele morţilor
păstrandu-i in viaţă pe vii
şi stai printre noi
din sangele scurs făcand vin
şi fă din oricare armată
alaiuri civile.
Amin.

Inregistrarea mea este ceva mai slaba din punct de vedere calitativ, dar am editat putin sunetul si este ascultabila. Imi cer scuze daca se aude ceva ciudat, dar corul tocmai facuse o pauza, si eu ma mutasem prin sala ca sa ii pot auzi mai bine, asa ca schimbasem stilul de inregistrare.

Multumesc pentru ca ati intrat o clipa in universul meu.