Romania mai are inca de invatat

Am de adus niste argumente in favoarea ideii din titlu: „Romania mai are de invatat!” 

O sambata dupa-masa, ma aflu in parcul Herastrau alaturi de o seama de fete+baieti mai tineri decat mine, printre care si sora mea de 12 ani. Veneam de la Otaku, si am poposit sa bem un suc. Terasa, printre putinele practicabile in parc, pe partea mai lipsita de nazuri (fata de Sos. Nordului, de ex.), a fost mereu printre preferatele mele. Am comandat o bautura facuta din suc de mere, felii de lyme, gheata si zahar brun. Combinatie delicioasa, nume: green Apple.

Pe finalul bautului din pahar, descopar ca bucata de gheata cu care ma jucam prin pahar nu este gheata, ci…o bucata MARE de sticla: doua degete/trei degete. Chem unul dintre chelneri, prin semne, muta de uimire. Am petrecut urmatoarele 5 minute el icnercand sa imi demonstreze ca sticla aia nu exista, eu enervandu-ma destul de tare. Situatia s-a finalizat cu stergerea de pe bon a primei bauturi, si inlocuirea ei cu una noua.

Intr-o seara din timpul saptamanii, ma aflu cu sotul meu la coada la mega-image. Sa tot fie ora 19.00. Cozile mari, doua case oprite. Aceste magazine (unele din ele, cel putin) au afisate semne peste tot cum ca intre anumite ore daca nu sunt toate casele pornite si sunt mai mult de 4 oameni la rand se poate cere conducerii deschiderea unei case de marcat in plus, si se ofera o recompensa de 5 RON.

Cineva, o persoana grabita dupa aparente, spune acest lucru personalului aflat in jurul nostru. Nus e intampla insa nimic. Alte 10 minute mai tarziu, persoana care facuse cererea abuza verbal persoana de la casa, si o reprezentanta a magazinului (doamna, spre varsta de pensionare) incerca sa justifice ceva, cumva: „Si sa ramaneti va rog, la final! Trebuie sa va trec in registru si sa semnati de primire!”. Pot doar sa presupun ca se referea la recompensa monetara de 5 RON pentru a calma spiritele foarte incise din jur. Pentru ca da, 5 lei fac toata diferenta dupa o jumatate de ora pierduta in plus absolut aiurea. Nu, o alta casa de marcat nu fusese deschisa cand noi am plecat. 

A fost o expozitie de fluturi la muzeul Antipa.  Sau inca este, nu am verificat. S-au achizitionat niste crisalide de fluturi tropicali care au devenit fluturi in Bucuresti. Niste creaturi delicate, diafane si vesele, fluturii.
Aripile lor sunt mari, si foarte usor de ranit. Fluturii, daca sunt atinsi pe aripi isi pot pierde polenul si capacitatea de zbor. Si mor. De foame. Am intrat in baraca construita ad-hoc in curtea muzeului, langa tomberoane. Baraca din lemn si panza de sac de cartofi. Nu am vazut nici sisteme de incalzire pentru noptile bucurestene foarte netropicale.

Toti fluturii, in afara de cei foarte micuti (4-6 dintre ei) care zburau doar pe sus si stateau ascunsi toti aveau aripile rupte si zburau foarte greu. Pentru ca oameni mari si copii totodata puneau mana pe ei: si-i asezau pe haine, pe maini, pe par. Copii mici, pana in 8 ani, alergau dupa ei si incercau sa ii prinda fara ca parintii lor sa le spuna ceva. O prietena a vizitat expozitia cu o saptamana inaintea mea si toti fluturii erau bine. Nici o saptamana mai tarziu si populatia civilizata si la muzeu mergatoare din Bucuresti a reusit performanta sa chinuie si sa tortureze bietele fiinte. Si nu, aripile fluturilor nu se repara singure.

Eurovision. Romania ia o pauza de la orice, alaturi de Europa si se uita la un concurs muzical european.

Lasand la o parte toate implicatiile politice, preferintele unuia sau altuia (*hint, hint* Anouk) sau lipsa (mea) de placere in a-l asculta pe Cezar, ma iertati C E Z A R, am si eu o scurta observatie de facut:

Liana Stanciu a facut una dintre cele mai groaznice traduceri pe care le-am auzit in viata mea. Si nu, nu simt nevoia sa o inteleg, pentru ca daca nu esti facut pentru traducere live (simultana), mai bine nu te bagi. Mai ales daca esti un nume recunoscut, in radio si televiziune si daca vocea ta e trade-mark. Rad si curcile de tine.

Ei bine, nu si in Romania. Asta e un caz de: ori suntem noi prosti, ori suntem luati de prosti, pentru ca  (nu?), „merge si asa” e un motto bine-cunoscut pe la noi!

Se aude?

Meanwhile in Romania:
La noi oamenii se cearta aiurea si devin agresivi absolut gratuit, sau se iau direct la bataie la semafoare. La noi, sunt alesi in legislativ persoane cunoscute cu dosare pe rol, si cand Justitia vine din urma cu sentinta televiziunile declanseaza un circ mediatic despre cum si in ce fel plange familia criminalului dovedit. Nu o data. Macar Becali nu a incercat sa se sinucida.

Mizele pentru care se cearta intre ei politicienii sunt puerile, micile lor vendete personale care insa au impac major asupra economiei nationale si asupra imaginii nostre in afara sunt la ordinea zilei.

Lipsa de valori si de lideri puternici sunt acute.

Romania mai are de invatat multe pana sa fie o tara civilizata.  Dar cred ca fiecare dintre noi poate sa puna umarul la treaba, cumva: sesizati nedreptatile – nu va lasati intimidati. Cereti-va drepturile peste tot, dar in mod civilizat. Aratati-va lipsa de sustinere fata de hoti si oameni fara rusine care se prefac ca detin puterea – puterea este la noi, le e frica sa recunoasca dar e adevarat!
Sustineti valorile acolo unde le gasiti.

Aveti rabdare, chiar daca sunteti obositi. Mai presus de orice, fiti buni cu cei din jur. Bunatatea inseamna frumusete interioara. Bunatatea inseamna intelepciune. Sa crestem si noi alaturi de Romania pe care o invatam sa fie mai frumoasa!