Cloudberries.ro

  • Acasa
  • Despre mine
    • Permisiuni
  • Corcoduse
Corcodus.ro
  • Versuri
  • Tutoriale
    • Internetz
    • Recomandari
  • Alte categorii
    • Ganduri
    • Comentate
    • Romania
    • Responsabilitati
    • Resurse
  • Acasa
  • Despre mine
    • Permisiuni
  • Corcoduse
  • Versuri
  • Tutoriale
    • Internetz
    • Recomandari
  • Alte categorii
    • Ganduri
    • Comentate
    • Romania
    • Responsabilitati
    • Resurse

Mica

iunie 27, 2012 In Blog, Ganduri

De fiecare data cand am o perioada mai agitata, sau cand se petrece ceva trist in viata mea, ma visez inapoi in Balta Alba.

Asa se numeste cartierul bucurestean unde mi-au locuit bunicii din partea tatalui: Mica si Ticu. Asa am zis si noi mereu casei: casa din Balta Alba, si eu mereu am asociat numele cu lumina soarelui care transforma totul in alb: peretii, copacii, frunzele, masinile…cand esti mic, si te uiti in sus, spre soare, totul pare alb. Asa mi se parea si mie, dar un alb linistit.

Cred ca de acolo am prima amintire: ma intindeam, in bratele cuiva, sa ating o decoratiune de Craciun, ceva stralucitor si rubiniu, agatat de o lustra cu cristale de sticla in forma de turturi. Totul raspandea scanteiri frumoase de lumina, cineva ma ridica din ce in ce mai sus, sa ating culorile frumoase.  Era al doilea Craciun, pentru ca era si mama acolo. La al treilea, deja nu mai eram o familie, venise divortul.

Prima amintire haioasa pe care o are bunica mea cu mine in casa lor este cam asa: avea multe perne-fantezie pe divanul din camera „din spate”.  Perne facute de ea, cusute de ea, din nimic. Pernite colorate, din matasica sau saten, ceva extraordinar de moale si frumos.  Si cand am ajuns prima data in acea camera, am mers direct spre pernitza din mijloc, cea rosie. Am luat-o in brate, si nu i-am mai dat drumul. Pana anul acesta de fapt, cand a trebuit sa o arunc. Moliile. Cum ne distrug ele visele copilariei. Nu am aruncat perna de acum 26 de ani, ci urmasa urmasei urmasei, pentru ca Mica mi-a refacut pernitza rosie timp de aproape 20 de ani. Am mestecat-o cand mi-au dat dintii, am strans-o in brate ca sa adorm, am plans cu ea in brate prima iubire la 14 ani, si cu ea in bagaje ca prietena de nadejde m-am dus la Timisoara ca sa ma marit. La starea Civila.

Mainile Micai, au tinut treaza ideea, au facut posibila transmutatia de la pernitza la pernitza, de la satenul rosu tocit, la satenul nou si viu colorat. Dupa ce am acaparat insa prima pernita, in decursul catorva saptamani am carat in patutul meu TOATE pernele fantezie ale Micai. Si ea mi le-a dat pe toate cu un zambet bland, si cu ochii ei albastrii ca cerul.

Mi-a cumparat carti dinainte sa ma nasc. Si a continuat sa o faca in fiecare an. Inca imi cumpara, de fapt. Tot felul de colectii, tot felul de romane.
Si cand a aflat ca sunt fetita, si ca ma cheama Alexandra, a scris, pe fiecare pagina  cu un creion colorat negru, apasat insa elegant Alexandra___, exact asa cu liniutza dupa. Ca semnatura unui poet, imi imaginam eu privind caligrafiei ei frumoasa.

M-a invatat sa iubesc limba franceza.  Nu am putut niciodata sa accept viziunea generala a colegilor despre Franta, franceza si nici macar despre gramatica franceza, pentru ca mi-o aminteam pe Mica, spunand cu mandrie ce accent frumos am in franceza, privindu-ma atenta si bucuroasa.

Mi-a facut cadou unul dintre cele mai pretioase daruri: m-a invatat sa iubesc natura. Copacii, frunzele, semintele, muschii, lichenii. Vaile inverzite si muntii cu piscuri ninse. Pesterile. Am aflat de la ea ce sunt stalactitele si stalagmitele, cum apar pesterile, de ce se inrudesc visinii cu prunii si ca artarul este copacul Canadian.

Cine v-a raspuns la toate intrebarile copilariei? Mie mi-a raspuns Mica. Mereu atenta, mereu cu multa dragoste. Cand a considerat ca am crescut suficient de mare, adica printr-a 5-a, nu mi-a mai raspuns la intrebari. Ci m-a invatat sa caut singura raspunsurile. Si l-a facut aliat si pe Ticu, si m-au invatat amandoi sa caut prin dictionare, prin carti si prin enciclopedii.

Unul dintre filmele ei preferate, si una dintre bucatile mele muzicale preferate.

Alessandro Marcello – Oboe Concerto in D minor

 

 

Pentru mine, Mica seamana si va semana intotdeauna cu Alice Deleanu, din La Medeleni. Este primul personaj de poveste cu care am asociat-o. Daca ati citit cartea si o mai tineti minte pe tante Alice, veti intelege. Si casa lor, va ramane mereu asemenea Medelenilor, o oaza de amintiri in care imi place sa revin ocazional. Ca sa verific daca inca mai sunt copil.

O frumusete eleganta, sobra, int-un stil personal, insa in acelasi timp care cred eu ar fi traversat granite de cultura si zona. In poza de mai sus arata ca un star de cinema, din filmele vechi, acelea cu doamne frumoase dar care nu sunt constiente de cat de frumoase sunt.

Mica seamana cu un inger, si nu datorita frumusetii sale, ci datorita inimii sale pur altruiste, si sufletului sau care a cautat mereu binele celorlalti.

Mica este, si a fost mereu mama mea. Chiar daca este cea care i-a dat viata tatalui meu. Mica m-a invatat sa iubesc, pentru ca m-a iubit prima. Dezinteresat, total, pana la sacrificiu. Dand totul, cu bucurie si liniste.

Ce am invatat de la tine, Micuto? Tot. Sau aproape tot ce e pus la baza fiintei mele, e sadit acolo, cu grija, de catre tine. Si iti multumesc pentru asta, si nu am sa uit niciodata. Nu stiu daca asta iti va sterge vreodata lacrimile de regret (ca nu ai facut mai mult), insa tare mi-as dori. Pentru ca stiu ca ai facut tot ce ai putut mai bine, si te-ai intrecut pe tine insati de nenumarate ori. Si dragostea si recunostinta mea (exprimate prost, inconsecvent mai ales in ultimii ani) nu vor putea vreodata sa umple indeajuns datoria de iubire pe care o am fata de tine.

Sa stii ca am sa incerc sa te urmez, nu promit sa ajung la nivelul tau, pentru ca e greu. Dar am sa ma straduiesc, pentru ca tu esti eroina mea. Esti modelul meu cel mai de pret, si singurul om cu care mi-am dorit sa seman de cand am fost mica eu, si asemanarea asta mi-o doresc si acum.

Te iubesc,

Alexandra___

amintiri copilarie

Article by Alexandra Giula

Sunt pasionata de frumos, de internet si de comunitati. De tot ce inseamna Open Source. De animale. Detin doua pisici si un acvariu "mititel" de 130 l. Sunt Managing Partner la cea mai faina agentie de Wordpress Cloudberries, si impreuna cu sotul meu o crestem dintr-un start-up de webdesign in ceva ce va insemna managementul prezentei online pentru clienti super-faini. :)

Previous StoryApel catre Generatia mea | Un text de Cristian Soimaru
Next StoryPolitica in pom: Un copy-paste din gandurile mele

Related Articles

  • corcodus-alaxandra
    La 34
  • eu-sunt-eu
    Eu sunt: eu

6 Comments

  1. bengy54 iulie 6, 2012
    Reply←

    Casa din Balta Alba…Zivideni10,ap.4…vecini efemer cu marele Faramita Lambru!
    Este o locatie de mare rezonanta , din mijlocul cartierului ,poate cea mai mare rascruce a lui, la colt de Parc, cite energii adunate intr-un singur loc.
    Eu am 58 de ani si-i spun tot „MICA” de 45 de ani, firesc, cu dargoste si respect pentru bunica ta, cu mult inainte de a te naste tu.
    La fel si lui „Ticu” !
    Poate e greu sa ii ajungem in maretie dar poate si mai greu le va fi urmasilor nostri de a avea asemenea ginduri despre noi.Vremurile de azi nu-i „pregatesc”de a avea asemenea reflectii.
    Hai gata, la treba, Ale’!

    • alaxandra iulie 6, 2012
      Reply←

      Ei, nu sunteti chiar langa Parc, dar totusi aproape. Veneam deseori de la scoala prin fata blocului vostru, am avut o buna si draga prietena in scara lipita de a voastra, urmatoarea, spre Parc.

      Sigur, toata lumea ii spune Mica, i se potriveste. Nu toata lumea i-a spus Ticu lui Ticu, multi i-au zis Radu. Probabil aici se vede gradul tau de intimitate cu familia noastra.
      Multi inainte! Si sa fie plini de bucurie.

      In ce priveste urmasii? Nu stiu. Nu sunt eu mai tanara decat copilul tau? Nu sunt eu in categoria urmasilor tai? SI iata ca scriu. 🙂 Nu cred ca e cazul sa ne ingrijoram atat de tare. Ce spui?

  2. Pingback: Cautari amuzante pe blog – gradinarite frumos | Corcodus

    […] in suflet – recomand sa intri aici si sa citesti una-alta. nume de zana – zanele mele au fost Mica si Mama. mutrisoara imbufnata – Hai ca esti simpatic(a). Uite […]

    Răspunde
  3. Pingback: Culorile amintirilor | Corcodus

    […] spus bunica mea, Mica, ceva interesant: bucataria avea mobila verzuliu-deschis. Eu nu mai tin minte decat ceva alburiu si […]

    Răspunde
  4. Pingback: Forta unui zambet: Ar trebui sa zambesti mai des! - Corcodus.ro de Alaxandra

    […] o vreme si sa stam de vorba. Par a avea o gramada de lucruri frumoase de spus. Imi aduc aminte de Mica, privindu-le cum stau la trecerea de pietoni, din spatele meu deja, zambindu-si una alteia ca doua […]

    Răspunde
  5. ginabradea iunie 20, 2014
    Reply←

    Minunate amintiri, superba poveste, deja o iubesc si eu pe Mica ta 🙂 . Iubesc si eu cartile, imi place La Maedeleni, dar eu le-am descoperit singura, nu a avut cine sa ma iubeasca si sa-mi daruiasca ceva. Iti dai seama cat de norocoasa esti? Tare mi-as fi dorit o pernuta si eu 🙂 , rosie
    , din satin ..

Leave your comment Cancel Reply

(will not be shared)

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Articole recente

  • pas cu pas – corcodus
    Pas cu pas luni, 14, dec.
  • angoasa – corcodus
    Angoasa luni, 23, mart.
  • focul – corcodus
    In mijlocul focului marți, 19, nov.
  • viata – corcodus (1)
    Cea mai misto zi de luni: pentru tinerii votanti luni, 27, mai
  • viata – corcodus
    Viata miercuri, 1, mai

Ultimele comentarii

  • Din istoria blogosferei evanghelice – 9 ianuarie (2021) | RoEvanghelica la Pour la liberté d’expression et contre l’extrémisme
  • Altfel, despre Corcodus.ro – Corcodus.ro la Interviu: El este Onisim Lungu aka Pumn de Tarana!
  • Altfel, despre Corcodus.ro – Corcodus.ro la Tutorial: Cum transformi un profil de utilizator in Fanpage pe Facebook
  • 12 greseli de incepator pe WordPress + 1 Bonus – Corcodus.ro la Top Pluginuri de WordPress
  • Romania ferestrelor deschise – Corcodus.ro la Forta unui zambet: Ar trebui sa zambesti mai des!

Articole populare

  • corcodusro-de-alaxandra-romania-de-invatat-pisica-acvariu_DSC6035
    Romania mai are inca de invatat
  • cerul-zilelor-de-ieri
    Cerul zilelor de ieri
  • viata – corcodus
    Viata
  • wordpress-10th-anniversary
    10 ani de WordPress
  • politica
    Politica in pom: Un copy-paste din gandurile mele

Fac parte din

Publicitate

Instagram @alexandragiula

Sunny & crisp day, warm tea and unexpected travels Sunny & crisp day, warm tea and unexpected travels. #suchislife
The sun makes everything look warm and better. #sn The sun makes everything look warm and better. #snow #winter #sun #sky
Coffee se alinta. Ceea ce va doresc si voua. #cats Coffee se alinta. Ceea ce va doresc si voua. #catsofinstagram  #coffeethecat
Missed me? Missed me?
Not quite a sunset, but what a view. Not quite a sunset, but what a view.
Neajlovul. Si putin soare. Neajlovul. 
Si putin soare.
#lifeadvice #lifeadvice
Follow on Instagram
  • Cookies
  • Termeni și condiții
  • Confidențialitate

Copyright Corcodus.ro | Webdesign Cloudberries.Ro | Icons by Freepik from flaticon.com | CC 3.0 BY