Prefatez totul cu faptul ca am de gand sa fac si toate demersurile necesare pe cale oficiala: reclamatii, adrese, etc., pentru a semnala cele de mai jos autoritatilor competente. Randurile de mai jos sunt descrierea evenimentelor, asa cum au fost ele experimentate de mine in acest sir de evenimente.

Am ajuns joi seara, 26 Ianuarie 2023, la ora 22:30 la UPU a Spitalului Universitar de Urgenta Bucuresti.

Am trecut prin triaj aproape imediat – acuzand dureri abdominale severe in partea dreapta jos a abdomenului, dureri la respiratie si slabiciune generala. Si…am asteptat.

Doua ore si jumatate de asteptare in frigul ingrozitor al salii de asteptare –  care nu este nici incalzita si care este mereu in fierbere de la circulatia pacientilor si apartinatorilor lor.

Primul set de analize este consemnat la ora 00:54 pe data de 27 Ianuarie. 

A fost nevoie de interventia a 3  asistente si de 8 incercari, intrucat frigul din sala de asteptare si starea mea fizica au facut venele mele si asa firave sa devina imposibil de localizat. Cu aceasta ocazie mi-a fost recoltata o eprubeta de sange pentru analize. Cel putin eu asta imi amintesc cu exactitate: o eprubeta cu capac rosu.

La putin timp dupa, am fost informata de o asistenta ca am nevoie de o ecografie si de o radiografie, si condusa la radiologie. Unde am asteptat ca sa intru si ca sa primesc rezultatele aproximativ inca o ora. Apoi am mers la ecografie, unde am avut acelasi timp de asteptare, intrucat in cabinet nu era nici un doctor disponibil in acel moment.

Deci inca doua ore. Aceleasi dureri, doar ca mai puternice, si frigul generalizat au intregit tabloul asteptarii mele.

M-am prezentat din nou asistentelor in camera unde mi s-a luat sange initial, si am intrebat care sunt pasii urmatori.
Mi s-a spus sa astept. Am asteptat pe un scaun, in spatiul acum eliberat pentru curatenie. Si am asteptat, si am asteptat.
Cred ca in acest punct era cam 3 sau 3:30 noaptea.

Am intrebat la un moment dat daca nu voi vedea si un doctor, intrucat pana atunci nu vazusem decat asistente. Mi s-a replicat, aratandu-mi foile de analize – cu parafe ale unor medici pe ele:

– Cum doamna, nu v-a vazut nimeni? Uitati aici!

Pe mine nu ma consultase in acel moment nici un medic.

In jurul orei 4 dimineata am mers din nou la asistente si le-am intrebat ce anume astept, si de ce. Au parut surprinse ca mai sunt acolo, si mi-au spus:

– Stati sa verificam. Cum va numiti?
Le-am aratat fisa mea pe masa lor.
– Pai aveti consult de chirurgie, acolo ar trebui sa mergeti.
– Si unde anume trebuie sa ajung?
– Va conduce cineva, imediat.

Am ajuns relativ repede in sala de consult pentru chirurgie, si din nou, am asteptat.

Cand a devenit disponibil un medic, doamna doctor (presupun ca era doctor rezident, dar nu s-a prezentat asa ca nu stiu coordonate), a venit, si m-a consultat: intrebari, observatie, palpare. Nu mi-a oferit nici un fel de concluzii, si a plecat din incapere.
Notez aici ca in fisa de externare este mentionat un tuseu rectal printre investigatiile initiale la internare. Evident, acest tuseu rectal e inexistent.
Asistentul care m-a condus aici a venit la mine si mi-a zis:

– Se pare ca e totusi apendicita.

La aproximativ alta jumatate de ora dupa, dar deja timpul curgea diferit datorita durerilor pe care le aveam  – crescute in intensitate, a venit un alt medic si mi-a repetat consultul de mai devreme. Nu s-a prezentat. Nu mi-a oferit nici un fel de concluzii.

Dupa consult, am auzit in incapere instructiuni pentru medicul care presupun ca era doamna doctor rezident:

Internare, operatie. Apendicita. Subliniez inca o data: mie personal nu mi s-a oferit nici un diagnostic in acel moment, si nici nu mi s-au prezentat nici suspiciuni, nici metode de tratament, nici optiuni, nimic. Ambii medici au plecat din incapere.

Am intrebat din nou asistentul care e procedura, ce se va intampla, care sunt pasii urmatori.

Procedurile de internare au fost demarate, dar s-a descoperit ca din analizele necesare, care trebuiau efectuate la intrarea in UPU, lipsea analiza pentru factorii de coagulare. Pentru operatie, evident, informatii necesare. Fisa de internare noteaza ora 04:50 ca ora de internare. 

Mi s-a recoltat din nou sange. Asteptare de 45 de minute pentru rezultate. Suna telefonul, si se transmite ca sangele s-a coagulat in drum spre laborator.
O a doua recoltare de sange. In acest moment am ambele maini pline de vanatai, si nu mai am vene disponibile aproape deloc.

Mi se proceseaza internarea, si sunt dusa in salon. Aici semnez foi: procesare de date, acord de prelevare mostre de tesut si sange pentru scopuri didactice, acord anestezie, acord operatie, etcaetera. Toate acestea cu d-na doctor rezident. Mai mentionez inca o data ca nici pana acum nu mi s-a prezentat vreun medic sau vreun diagnostic oficial. Bine ca auzisem eu in incapare pentru ce imi dau acordul. Bravo, Alexandra!

La ora 6:00 dimineata sunt in sala de operatii.

Rezultatele de la testul de sange pentru coagulare nu sosisera inca, desi eu eram pe masa de operatii, asteptand anestezia. Au sosit, partial, suficient pentru demararea procedurilor.

Cinci ore si jumatate de asteptare pentru consult final si internare.

Dar ceea ce ma deranjeaza nu este asteptarea. Inteleg procedurile de triaj (desi sunt cel putin dubioase la SUUB), si faptul ca pacientii care vin cu ambulanta au prioritate.

Ma deranjeaza profund lipsa de comunicare a pasilor necesari, asteptarea care te transforma incet dar sigur intr-o masa amorfa de durere si confuzie, si faptul ca nimeni nu iti explica ceea ce se va intampla cu tine pe termen scurt: ai de facut x, y, z, ti se vor intampla a, b, si c lucruri. Ai vreo opinie, vreo informatie de adaugat, ceva nelamuriri? Nimic.

In schimb, va pot spune cu mandrie, ca pe fisa de triaj scria ca sunt: constienta, cooperanta si comunicativa cu personalul medical.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.