Vise frante si despartiri

Suntem oameni. Failibili. Fragili. Mici. Si ne oferim reciproc milioane de motive pentru care sa nu ramanem laolalta. Milioane.

Daca am sta sa le numaram, nu ar mai fi intre noi decat milioanele de motive, cu liste si vise frante si ganduri si dureri.

Avem crapaturi. Mintile noastre, inimile noastre, gandurile si zilele noastre sunt subrede, deseori stau sa se surpe si sa devina praf in vant. E suficienta o pala de furtuna mai apriga si tremuram de la incheieturile fiintei,  cele mai intime.

Daca strigatele noastre de dinauntru ar putea sa vibreze ne-am autodistruge. Tremuratul precede vibratia, undele care au frecventa sa ne distruga.

Uneori pe dinauntru au mai ramas doar suspinele care se cer alinate.

Suntem franti. De cei pe care i-am iubit inainte, de ce ne-a ranit in trecut. De ceea ce nu am avut, dar am tanjit cu toata faptura. Suntem franti si crescuti uneori stramb. Eu asa sunt. Un copac ce putea fi mladios, dar sunt opera de arta contorsionata a propriei mele vieti.

Si nu suntem doar victime, ci si cauza directa a ranilor celor care ne inconjoara.

Nicaieri altundeva ca in familia restransa nu e mai usor de vazut suma acestor efecte: fata de cei mai dragi ai tai lasi cascadele de furie sa curga. In cei mai de aproape arunci cu sulite de vorbe fara sa te mai gandesti uneori.

Poate ca ce am scris pana acum e greu de citit si de digerat, poate e o perspectiva mult prea sumbra pentru cei care nu cunosc dragostea decat din povesti si filme de Hollywood.

Dar am si o veste buna.
Fiecare relatie, desi in randurile de fata eu ma refer la relatiile de lunga durata si in special la casatorii – fiecare deci, e o flacara. O flacara care arde in jurul celor doi parteneri: o flacara miraculoasa care inteteste focul intern al celor doi. Care intareste lutul din care suntem facuti. Care ne  caleste fierul si il face otel, si pe noi mai puternici. Pentru ca in doi (in trei, de fapt – pentru ca Singurul care leaga oamenii laolalta spre mai bine e Dumnezeu, si binecuvantarea lui tine rugul aprins), totul e posibil. Tangibil.

You against the world, and it’s enough.

Dar ca sa mearga, trebuie ca in fiecare dimineata – uneori de mai multe ori pe zi – sa iei decizia constienta si asumata si senina: decizia ca vei arde laolalta cu omul de langa tine, spre mai bine.

Decizia ca iubesti si azi.

Poate pare desuet. Nu e. Poate pare dificil, mai ales daca tu acum suferi. Si daca intre voi e plin de milioane de motive si de vise frante si ras-frante.

Dar impreuna se poate. E suficient ca amandoi sa vreti, si privind in aceeasi directie sa infruntati totul laolalta. Luand decizia de a face asta in fiecare zi, o data si inca o data, si inca o data.

Sigur pe drum o sa aflati ca de fapt sunt milioane de motive bune pentru care merita sa luptati sa ramaneti laolalta. Doar ca daca dati la o parte cenusa arderilor fara rost o sa vedeti ce flacara frumoasa construiti impreuna.

Sursa foto: aici. Prelucrare Alexandra Giula.