Un roşu ce curăţă negrul

Mă afund cu ambele mâini
În muzica de-acum
Dar şi în cea de altă dată…

Prin vântul ce se abate furios
Asupra Oraşului Personificat
De zgomote frânte şi sparte.

Ascult câmpia cu maci
Obsedant de roşii  –
Dar un roşu ce curată negrul
Durerii…
Iertării…

Aplecată pe marginea cerului
Ascunsă de tei înfloriţi
Stă luna, martoră sunetului
Câmpului
Macilor înroşiţi.

Dacă aş privi din vârful
Dealului suit cu ardoare
De sub crucea înfiptă cu sete
Din inima durerii trăită  –
Cu iertare

Aş scoate cuiele înfipte, ruginite
Numai primind
Sângele ce a colorat macii
Spălandu-mi greşeala, păcatul.

La multi ani, de ziua internationala a poeziei. Poem publicat prima data acum niste ani, pe alaxandra.wordpress.com. 🙂

Imagine de: Paloma Aviles, Artwork: Alexandra Giula.