Ce relativ e timpul,
Si cum stie el sa se adune
In ciorchini grei si multi, pe treptele
Sufletului meu aflat in asteptare…
Si cum adasta la intrare
Taraganand sovaitor si prea de tot
Fara de graba.
Si cum secundele-i se-mprastie scantei
Cand ar trebui sa ninga incet peste noi.
Picura intr-o mare clepsidra, undeva
Nisipul – cu zgomot de clape albe de pian
Si canta trecerea zilelor, a stelelor
Canta curgerea dupa-amiezelor cu soare
Si a noptilor cu ceai fierbinte de tei.
Asa ciudat se scurge timpul, dragoste
Cu porniri si opriri ca de rau.
Zvacniri de apa curgatoare. Aici zglobiu
Dincolo molcom si senin.
Vezi bine, dragul meu
Cand stam de vorba si cand ascultam
Cum picura clipele, cum suna clapele
Albe de pian.
Ce repede fug zilele si ce iute alearga toate.
Doar linistea noastra se impleteste subtil
Laolalta cu timpul.
Si ne putem bucura: eu de tine, tu de mine.
Putem si vom impleti mereu linistea
Cu fiecare soapta, cu fiecare gand.
Las timpul sa curga linistit, dragoste.
Caci linistea mea esti tu.