Daca da, crede-ma ca stiu cum e.  A fost o lupta destul de mare, purtata pe tacute, pana mi-am dat seama ca lupt de una singura, cu propriul meu sine.

E necesar uneori sa facem un pas deoparte de noi insine si sa ne privim cu intelegere,  si cu respect. Si sa ne fim in primul rand prieteni sinceri noi cu noi.

Daca vreodata esti prea singur (a), prea tulburat(a) de propria ta fiinta.

Daca nu te placi, si totusi nu te poti schimba.

Daca ai nevoie de o prietena care sa te asculte (fie si pe mail, mess),  cu timpul meu limitat iti stau la dispozitie.

Lasa un comment aici, sau la ID  trepte_blog.

Tristetea prea mare are vindecari. Orice poate avea vindecare.

Cu drag,

Alexandra.

P.S. Sursa este de aici: http://xkcd.com/46/ Un site cu multe doodles foarte profunde si sarcasatice. Dar si cu multe sinceritati.