Undeva, in secunda supremei dureri
Undeva in secunda supremei dureriSe comprima si viata si moarteSi acolo – suspendat intre Cer si pamantSa-l respiri si pe „da”, si pe „poate”
Un roşu ce curăţă negrul
Mă afund cu ambele mâini În muzica de-acum Dar şi în cea de altă dată… Prin vântul ce se abate furios Asupra Oraşului Personificat De zgomote frânte şi sparte.
Ceata
Iti bat unii clopotele, Doamne, Incercand sa scape de duhurile rele, Si duhurilor nu le mai pasa demult. Trag de ele in dimineti de toamna alburii Si orasul ascunde ecourile, prin sirene si urlete. Unii aud, si tresare in sufletul lor ceva de demult. Le aduce aminte de Tine cantecul clopotarului. Cantecul clopotarului blazat sau…
Fara iubire – 1 Corinteni 13
Toata stiinta de pe lume Si toate tainele din cer: Fara iubire, ele suna Precum un clopotel stingher. Chiar daca prin credinta Muta-voi munti si ape Eu fara dragoste si pace Nimic nu sunt.
Poem – de Adi Dobre
la fel de chilug sunt dar mult mai slab sunt ca un pește sabie sunt și mult mai nepăsător de blugi și evenimente sunt: privesc zilele zilele astea sunt pline de putere puterea care vine fără materie și te pune la pământ
Incremenire in zbor
My soul is painted like the wings of butterflies, Fairy tales of yesterday, will grow but never die, I can fly, my friends!