Restrictii, limite, izolare

Am obosit de atata stat in casa, de masti, de restrictii, de limite, de izolare. De aproape un an de zile deja, imi tiuie urechile a pustiu. Sunt zile – uneori saptamani – in care, daca nu as avea balcon deschis nu as sti cum arata cerul.

Am sa ma vaccinez in secunda doi dupa ce sunt pogramata. Am stat in casa si am urmat cu sfintentie regulile, recomandarile specialistilor si legile.
Nu mi-am vazut familia, prietenii, decat cu precautii si uneori cu autoizolare ulterioara.

Am obosit. Si cu toate astea, eu sunt privilegiata. Nu am datorii, nu am credite, nu am suferit nici un fel de pierderi financiare in acest an de pandemie. Am un loc de munca extraordinar, si o echipa cu care sunt binecuvantata sa lucrez.

Stiti de ce respect regulile cu atata determinare?

Pentru ca, desi neinfectat cu COVID-19, sotul meu a murit singur in spital din cauza acestei pandemii. Carantinat primele zile pana a primit testul negativ, apoi singur in salon din cauza protocoalelor, Razvan a trait ultimele zile zingur si speriat intr-un spital la inceput de criza.

A murit singur, intelegeti? Fara drept de vizita in spital, singur in salon, fara optiunea de a iesi afara la aer, fara pachet de acasa. Singur.

Ca el, sunt sute de mii in Romania. 23.409 din acestia au murit la fel de singuri ca Razvan, doar ca in chinuri groaznice, greu de imaginat.
Medicii si asistentele sunt epuizati: „Am internat 2 pacienti, am pierdut unul. Am externat o persoana.”. Cam asa suna bilanturile zilnice, in care nu au timp sa proceseze ce inseamna „am pierdut unul”. Unul ca Razvan.

Singur. Speriat. In chinuri.

Inteleg dreptul la protest si la opinii diferite, inteleg si inversunarea unora de aceeasi parere cu mine sau de pareri opuse.

Ce nu inteleg si nu vreau sa accept sunt dezbinarea (pe care o urmaresc unii), batjocura (la care ne supunem reciproc, dar si la care sunt supusi medicii), politizarea Mortii (nu v-a rasuflat pe la ceafa, nu-i asa? e greu de inteles stiu, dar nu imposibil), si in general atitudinea asta violenta unde daca nu gandesti exact ca mine, esti dusmanul meu si iti arunc cu pietre si tomberoane in cap.
De aceea eu vreau dezbatere si voi tine mereu o linie de dialog deschisa cu oricine, oricand. Voi respecta opiniile celorlalti.
Dar voi combate dezinformarea, voi milita pentru vaccinare, si voi respecta restrictiile la litera.
Pentru ca nu vreau ca eu sa fiu cauza cuiva care moare singur si deznadajduit pe un pat de spital. Ca Razvan.

Te iubesc, Greiere, si daca erai aici probabil ne-am fi ciondanit nitel; tu cu spiritul tau anarhist, eu cu nevoia mea de a planifica si de a lupta pentru a iesi din criza. Dar tot am fi stat cuminti in casa. Stiu bine asta.

Fac parte din:
Facebook:
Publicitate: