O dimineata ca oricare alta.
Am iesit afara, si m-am infasurat in fularul lung, era racoare.
Am avut vreme sa ma amuz, in graba ce e drept, de un catel somnoros, care avea o petala de corcodus lipita de nasuc. Mi-am propus sa fiu mai atenta la realitate in drumul meu spre serviciu. Am cam renuntat la visare, si s-a prins de mine prea tare gramada de „asteptari” a societatii, a familiei. Parca alerg prin viata cu un sirag de conserve goale atarnand sever si zdranganind uneori sinistru.
Pasarile cantau si ele, in jurul meu, din copacii inalti, si am avut timp sa observ si frunzulitele mici si verzi care incep sa acopere tot, ca o zapada verde.
Si inca o imagine superba: in tramvai, ma uitam la sine. Sus pe cer soare, si intre metalul sinelor, iarba proaspata si curata. O cale verde, puternica, si alintata de razele soarelui. Pentru diminetile de vineri.
Foto: oentru sursa, click pe imagine. Poza este facuta de Lizewiek.