Multumiri dupa Women on Web

Recunosc ca titlul e furat.

De fapt ii apartine lui Manafu. Din mailul pe care ni l-a trimis dupa eveniment. Imediat dupa eveniment. Dar multumirile sunt si ale mele, pentru ca de doi ani incoace (m-am prins eu mai tarziu, evenimentul e la a treia editie) am ocazia sa aflu cele mai tari chestii despre femei, feminitate, profesionism si online! Sunt teribil de entuziasmata, pe mai multe directii, si asta e bine. 🙂

Anul trecut am aflat cat de multe femei extraordinare exista in online. Cat de puternice, de frumoase, de inteligente sunt.

A fost o gura de aer proaspat, si o mare bucurie. Anul acesta am reusit sa privesc si in sala, si in jurul meu, si am ramas la fel de incantata si de bucuroasa sa descopar atata prospetime si curiozitate si mai ales sa descopar ca atatea persoane impartasesc ideile si lucrurile spuse de oamenii din fata noastra.
[slideshow_deploy id=’1036′]

Am cules din zbor cateva dintre cele spuse se vorbitorii de la WOW, si le voi impartasi cu voi.

Am retinut de la Tudor Chirila ca „Aproape 60% din muzica lumii e despre femei. Ar trebui sa ne intrebam de ce e asa.” Laolalta cu indemnul sau de a fi „femei asa cum trebuie” si de a nu ne parasi cu totul rolurile nostre sociale. Nu pentru ca nu ar trebui, sau nu pentru ca nu am putea face orice altceva, ci pentru ca in societate indeplinim un rol suficient de important.

Daca facem muzica sa existe, eu zic ca si asta e un motiv suficient sa nu pasim cu totul in online, nu? 🙂

Doamna, femeia si actrita Emilia Popescu ne-a spus ca  „Simtul masurii este unul dintre cele mai mari daruri pe care le putem primi de la Dumnezeu.” Fara a dori sa contrazic aceasta afirmatie, pot spune ca simtul masurii se si invata. Si ca intr-adevar, este crucial sa stii cand sa te opresti: cat de mult machiaj sa folosesti, cate haine sa pastrezi pe tine in ciuda modei curente, cat timp sa petreci online si offline. Pentru ca toate astea ne fac ceea ce suntem, si exagerarile nu arata bine deloc.

Amalia Enache a adus in prim-plan un mesaj important despre cei de langa noi, in calitatea ei de reprezentant special al Fundatiei Hope and Home for Children Romania.  Am incercat sa imi raspund la unele dintre intrebarile ei: „Cum ar fi sa nu iti poti alege hainele in fiecare zi? Cum ar fi daca nu ai fi niciodata intrebat ce vrei sa mananci, niciodata? Cum te-ai simti daca nu ai fi putut sa vezi niciodata iarba, pana la opt ani de zile?”.

Exista oameni langa tine, langa mine, care poate ar beneficia de ceea ce stim sa facem cel mai bine. O fotografie, poate. Pentru cineva care nu a avut poze cu el cand ea mic, pentru ca nu a avut cine sa faca asta. Poate putin timp, daruit cuiva pentru care nu are nimeni timp niciodata.  Fa ceea ce stii, si ceea ce iti place sa faci, ca sa ajuti pe cineva care are nevoie de tine.

De la Decat O Revista, Cristian Lupsa a fost pentru mine surpriza evenimentului. Mi se pare un tip foaarte normal. Care vorbeste insa cu multa usurinta si care a transmis salii un mesaj extraordinar despre niste femei extraordinare.

In esenta mesajul lui e despre frumusetea femeii, si despre frumusetea internetului. Care te poate ajuta sa cunosti oameni diferiti si surprinzatori…oricand. Tot de la Cristian am retinut ca exista un risc, si anume acela ca despre oamenii despre care scrii sa nu te mai placa dupa ce citesc ce ai avut de spus despre ei. Si ca intr-un fel, tocmai faptul ca povestim despre altii sumarizeaza „rusinea de a fi povestitor”.

Morala lui a fost „Cauta femei pe net” si as completa eu; si vei fi surprins, incantat si lumea ta nu va mai fi niciodata la fel. 🙂

Cristina Bazavan a tinut un discurs despre intoarcerea la bunul simt. Decalogul pe care l-a oferit salii vineri, nu a fost altceva decat un mod de a atrage atentia ca infuziile de ego, impresia ca lucrurile bune ti se cuvin, parerea ca esti un mic Dumnezeu in spatele tastaturii, lipsa de onestitate si de eleganta in dispute, parazitismul, invidia si lipsa de actiune sunt lucruri de care trebuie sa ne ferim.

Insa ultima regula este cea care m-a cucerit: „Sa iti aduci aminte ca cele mai mari razboaie sunt in mintea ta, nu in afara ei”.

Valorile, ne-a spus Cristina, sunt ca amprentele. Nu semanam cu ceilalti, dar urmele pe care le lasam in jur ne identifica.

La un moment dat, lipsa de originalitate si copierea de continut din afara se vor cerne, asa cum s-a petrecut in presa scrisa. In televiziune, ni s-a spus, lucrurile deja incep sa se petreaca. (La aceasta ultima remarca nu ma pot alatura inca, pentru ca nu prea ma uit la televizor, in afara de filme, dar tinem pumnii!).

Bogdana Butnar ne-a spus ca internetul ne cotropeste si ca orice crestere in nivelul conectarii inseamna o depreciere a intensitatii conexiunilor cu cei din jur. Si are mare dreptate.

Bogdana ne indeamna sa nu uitam ca noi suntem internetul. Trebuie sa fim oameni OK, sa fim femei asa cum trebuie si online si offline. Si impactul va fi unul mare.

Unul dintre ultimii vorbitori, dar nu pe ultimele locuri in topul preferintelor mele, este Iulian Vacarean, de la beneva. Tin minte ca anul trecut, dupa WOW 2011 fetele au plecat in grupuri catre Femei pe Matasari. 🙂

Anul asta am avut ocazia sa il ascult vorbind, si desi a insistat ca nu doreste sa tina un discurs, povestea lui a fost uimitoare: o poveste desrpe cum o mana de oameni pot schimba lumea din jur, pur si simplu pentru ca isi doresc asta.

Povestea Home Matasari a inceput cu sunetul greu al unei palme, si cu cineva cazand sub aceasta lovitura.

E surprinzator cum iti reconsideri viata cand cineva te intreaba „Cat costa?”, ne-a spus Iulian.

Intre timp insa, Matasari a devenit celebru si pentru altceva. Asa ca, povestea continua. 🙂

Mi-au placut multe la Women on Web.

Pe lista lucrurilor care nu mi-au placut sunt faptul ca sala a fost pe jumatate goala la final. Mie asta imi pare cumva egoist, pentru ca poate ar fi fost multe doritoare sa fie acolo, si nu au apucat. Nu stiu daca e posibil sa  se modifice modalitatea de inscriere, a.i. sa se opteze de la inceput pentru cele doua sesiuni sau doar pentru una, dar poate asa mai multe dintre noi ar reusi sa se bucure de conferinta.

Al doilea lucru care nu mi-a placut a fost lumina putina. Nu in sala, ci in dreptul speakerilor. Pentru ca am editat, modificat si sters aproape 300 de fotografii, din care am ramas cu o treime.

A existat o scena, dar nu a fost folosita.Au existat lumini, dar nu au fost aprinse.  A fost mai multa lumina in sala decat in fata.

Dar asta e o nemultumire a omului care priveste totul prin obiectivul aparatului. 🙂 Asa ca poate nu e chiar asa de importanta. Daaaar….data viitoare, dragii nostrii noi am venit sa va vedem si sa va auzim vorbind. De ce nu urcati voi pe scena? Va rog frumos?

In alta ordine de idei, sper sa ajung si anul viitor. Nu de alta, dar totul a fost, ca de obicei, peste asteptari! Doar a fost vorba despre femei. Asa ca multumesc evensys, multumesc Cristian Manafu, si multumesc tuturor femeilor din online si nu numai. Fara voi, nu as avea parte de muzica, de www-ul asa cum este, si de speranta ca poate alaturi de voi o sa ajung sa vad online-ul romanesc ca pe un loc plin de eleganta si bun simt.

P.S. Imi place iaurtul activia cu fructe de padure si cereale integrale. Cine ar fi crezut ca dupa 20 de ani de refuzuri categorice ale iaurturilor cu fructe, am sa ajung sa spun asa ceva pe blog. Dar hey! Imi place!