Citeam astazi articolul asta, si incerc sa fac un sens din textul lui scris alandala. Mi se pare un subiect mult prea important (folosit pentru rating si vanzari, desigur) cu incercari stupide de a urma „corectitudinea politica” si neglijent alcatuit. Oamenii astia nu au redactori sef?
Privind lucrurile dintr-o alta perspectiva, ideea de la baza articolului da de gandit. Pentru ca medicii, desi CMR sustine ca au dreptul sa refuze tratamentul (dupa ce au gasit in prealabil un alt doctor) pe motive de constiinta (religioasa), descoperim un vid legislativ.
Poti sustine ca nu ai ce cauta intr-o asemenea specializare ca OB-GIN, daca ai „o constiinta religioasa”, dar mi se pare ca asta ar insemna doar superficialitate.
Apoi, aspectul acesta al urgentei unui avort, poate fi realmente medical, si asta inseamna ca femeia insarcinata este intr-o situatie critica, care reclama un avort. Amintesc simplu eventualitatea unei sarcini extrauterine. Copilul nu poate fi salvat, si mama moare daca sarcina nu este intrerupta. Este etic sau moral sa refuzi tratamentul intr-un asemenea moment? Nu. Indiferent de religia pe care ar avea-o medicul.
Pe de alta parte, Romania este intr-o situatie fara precedent. In perioada 1958-2008 au fost aruncati la gunoi 22 de milioane de copii nenascuti. Mai mult decat actuala populatie a tarii.
Medicii sunt cei care pot avea un impact urias in aceasta statistica. La „Marsul pentru Viata”, am avut ocazia sa intervievez o doamna doctor, al carei nume nu il voi face public acum, dar pe care il pot oferi in privat.
Domnia sa a spus un lucru cutremurator in cadrul interviului: „cu o consiliere potrivita, cu putin timp rupt din timpul medicului, 70% dintre femei renunta la avort”. Aceste 70% dintre femei (desigur nu e o statistica oficiala, ci doar una bazata pe experienta de 30 de ani a doamnei doctor) pot fi deasemenea convinse sa foloseasca o metoda contraceptiva in cunostinta de cauza. Una care sa nu cauzeze eventuale avorturi, una care sa fie neinvaziva. O metoda contraceptiva etica. Daca nu morala.
Stimati cititori, si autori ai articolulul comentat mai sus, crimele nu au de a face atat cu religia, ci cu umanitatea in sine, cu etica personala. Si juramanul lui Hipocrat presupune apararea vietii cu toate mijloacele si priceperea medicului. Si copilul nenascut este o viata.
Alte statistici, de data asta unele oficiale, sustin ca romancele cunosc contraceptive. Dar nu le folosesc.
Mentalitatea pro-avort pare să se transmită de la o generaţie la alta. România e la ora actuală una din ţările „de top” ale Europei, în privinţa adolescentelor care rămân însărcinate, arată un studiu din 2009 al Societăţii de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală. Numărul cazurilor ajunge la 47.000, în fiecare an. Aproape jumătate din ele avortează. Aceeaşi organizaţie arată că, pe de-o parte, aproape toate româncele cunosc cel puţin un mijloc de contracepţie, dar, pe de altă parte, numai 40% dintre ele folosesc o astfel de metodă, pentru a evita o sarcină nedorită. „Avortul s-a banalizat, ca emoţie. E o lipsă de atitudine faţă de propriul corp, o desconsiderare faţă de propria ta fiinţă. Sunt femei care, mergând azi să avorteze, reproduc de fapt comportamentul mamei, care, la rândul ei, a fost pe vremuri la chiuretaj”, ne explică profesor universitar doctor psiholog Aurora Liiceanu.
Aceasta informatie nu o pot comenta, deoarece ma revolta profund.
In compensatie, pot doar sa adaug o melodie a celor de la Matafix, despre Darfur. Muzica inspirata din tragedia razboiului, pentru o tragedie a nepasarii.
0 Comments