Cand ne-am cunoscut noi doua prima oara eram oarecum in contra-timp:

Tu mica-mica, eu grabita sa cresc mare. 🙂

Stiu ca am ajuns la tine acasa cand ai ajuns si tu: intr-un port-bebe aaaaalb, dantelat si delicat era mutrisoara ta usor creata, usor adormita si cu un ciuf de par de moale. Am o poza din ziua aia (caut si iti arat, daaA?), mirarea de pe fata mea zice doar: „Vaaaiii, cat de mica eeeee! Chiar ca diminutivam: <<Surioara>>!”

Stiu ca in fata mea, langa tine, statea tata: mandru, zambitor si putin obosit.

Imi aduc aminte cand ai inceput sa desenezi. Era un desen facut de tine pe biroul tatei. Nu mai stiu ce, dar era tare frumos colorat. 🙂

Intr-o zi a trebuit sa fac pe „parintele”. Aveai vreo 4-5 ani. Te-am luat de la gradi, suplinind pe cineva. Ai vorbit non-stop pe drumul spre casa. Te-am dus la mine, sa stam nitel de vorba, sa ne jucam si sa il asteptam pe tata sa te duca acasa. Semanai cu mine, la varsta ta. Muuuult de tot. De unde stiu? Vorbeai mult. Si eu vorbeam/vorbesc/voi vorbi mereu mult. 😀 Surori? Surori?

Am regasit mereu la tine chestii care m-au impresionat: de la ciuful ala blonziu de prima data, la stilul voluntar si haios in care vorbeai la 5 ani, la …dar sa nu ma iau cu vorba.

De ceva timp ne vedem mai des. Si tin sa iti spun ca pentru mine asta este principala si cea mai mare realizare a mea din ultimii ani: faptul ca desi nu am crescut impreuna, faptul ca desi nu am avut mult timp laolalta, in ciuda zgomotelor si a aglomerarii de treburi pe care le avem de rezolvat am gasit timp de petrecut impreuna. Si ca acum suntem prietene. Surori de-adevaratelea, nu doar cu numele.

Ai 14 ani. Deja esti mare. Sa stii :).

Dar daca am reusit ceva pana sa devii mare a fost sa te iubesc mult, mult de tot. Asa ca o voi face si de acum in colo. Si ma bucura faptul ca si tu ma crezi si stii aproape. Dar mi-as dori sa nu uiti niciodata.

Cand esti trista, cand esti vesela, cand vrei sa razi sau sa plangi: sa ma cauti. Chiar daca sunt doar la cateva strazi departare sau peste cateva orase si sute de km.

Am descoperit in ultimii ani la tine si faptul ca stii sa iubesti foarte frumos, foarte sincer si foarte tare. Si ca te deschizi si accepti oamenii din jurul tau la fel de natural precum o floare accepta lumina soarelui. E un dar foarte frumos asta, si pretios.

Draga mea, astept cu nerabdare si cu drag sa ne descoperim in continuare. Dar mai ales eu pe tine, pentru ca desi esti mare, mai ai de crescut. Sper doar ca pe langa toti oamenii din viata ta care te iubesc (si sunt o gramadaaaa!), sa fiu si eu una din persoanele care sa iti dea o mana de ajutor, o imbratisare si incurajari atunci cand ai nevoie de ele.

P.S. saptamana asta a fost „Siblings Day„. Asa ca La multi Ani si cu aceasta ocazie. 😀