O metoda care functioneaza intr-adevar. Serios si pe incercate.

Perioada in care am testat pe propria mea piele aceasta metoda, a fost una foarte mohorata si deprimanta. Evident, era tot toamna. Si niste ploooi, si niste balti…Vai si iar vai!

Ei bine, si iata:

Veneam intr-o dupa-amiaza acasa si era sa ma impiedic…de metoda. O metoda mica, pufoasa si extrem de prietenoasa. Pe numele ei actual Cofi. M-am uitat la ea, s-a uitat la mine, si cand a dat sa ma mangaie cu capsorul ei mic in palma…am luat-o acasa.

Ca locuiam singura, intr-o garsoniera cu chirie sau ca nu aveam inca un venit stabil…nu au mai constituit impedimente. Am zis ca atata vreme cat eu nu am murit de foame…nici ea nu va suferi vreodata de lipsa  de mancare, sau de atentie.

Perioada de ajustare a durat 15 minute: cat i-am facut prima baie. Apoi a adormit, s-a trezit, si a pus stapanire definitiv pe casa si viata mea. Insa intr-un mod delicat si extrem de elegant: cand stateam la birou se suia in bratele mele si torcand, adormea linistita. Cand ma ridicam sa imi fac un ceai, cerea de mancare. Cand ma suiam seara in pat, venea si se baga sub patura la picioarele mele. Sau sub nasul meu, langa perna. 😀

Ziua, cand era soare, priveam amandoua afara pe fereastra: ea tolanita pe pervaz, eu cocotata langa ea.

Ce sa mai, ne-am inteles de minune.

Intre timp, a aparut langa noi si Razvan. Cofi l-a acceptat fara mofturi. S-a prins ea ca a mai aparut in peisaj un furnizor de mangaieri si partener de joaca.

Pentru ca noi suntem ocupati ziua, si pentru ca vrem sa ne mai imbogatim cu ceva…am decis noi doi, eu si Razvan, sa adoptam inca o pisicuta. Una miiica. Pentru ca merita. Pentru ca este nevoie. Pentru ca ne dorim sa oferim o casuta unui animalut simpatic, care ofera atatea dragalasenii in schimbul gazduirii.

Asa ca dupa cautari indelungate (sau nu), l-am gasit pe Sugar(Zahar). Care vine la noi vineri seara, sa vedem daca ii place la noi acasa. 🙂

Sugar

Sugar e un scump mic, si foaaaaaarte dulce. Merge cu cafeluta noastra.  Deja il iubim, desi l-am vazut doar o ora, ieri. 😀

Povestea lui si a fratilor lui, din pacate e una tipica: au fost aruncati intr-o padure, la munte, imediat dupa nastere, de catre un om fara mila si respect pentru viata. Cineva cu multe dragoste si pricepere i-a gasit, insa doar 3 dintre cei patru pufuleti au putut fi salvati.

Au mai ramas o surioara, si un fratior. Fiind mieriu, si dulce, Caramel si-a gasit repejor o casuta. Ce nu inteleg eu este urmatorul lucru:

Cum ai putea sa refuzi o asemenea mutrisoara?

Candy

Adevarul adevarat e ca noi l-am vazut prima data pe Sugar. Si nu am mai putut sa ne gandim la alt pisoi, sau la alta pisicuta. Insa, pentru ca noi avem deja o fetita, si stiu cata gingasie si cate zambete am primit de la ea, am zis sa fac un pustiu de bine cuiva, si sa i-o aducem in viata pe Candy.

Doamna care o are acum in grija pe Candy, educa si ajuta animalele fara stapan, pentru a le gasi o casa buna si primitoare. Daca o ajutam pe Candy sa plece la casa ei, oferim unui alt animal sansa sa traiasca o viata la fel de frumoasa.

Intrebarea mea este, deci: Cine e stresat si doreste o cale de a scapa de probleme, griji si altele asemenea?

Am eu remediul: e mic, pufos si colorat. O cheama Candy!

 

 

Nota: Cele doua poze cu Sugar si Candy le am de pe www.adoptiipisici.ro, locul unde am gasit si minunea noastra mica,

Similar Posts

6 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.