Aveam chef sa scriu azi. Dar stirile nu mi-au mai facut pofta de nimic:

Inalti functionari FMI care intra la puscarie, idei care mai de care mai colorate despre Rapirea Bisericii (la ora 6.00 indiferent de meridian, stiu ca ideile initiale nu ii apartin autoarei sau portalului, dar pare mai inteligenta critica decat ideile domnului Harold Camping).  In alta ordine de idei, se demoleaza Bamboo Mamaia, la asta nu dau link ca era poza cu Botezatu si doua tipe siliconate.

Yeeey pentru demolare! Cine are nevoie de Bamboo?

Si, la Zurich se voteaza DA! , pentru sinuciderea asistata.  Aici facem link la „Cu Drezina„, deoarece are un text mult mai pertinent decat ce as putea eu scrie despre.

Asa ca ramanem cu muzica.

Cu U2 m-am intalnit tot din cauza lui tata. Mi-a facut cadou o caseta cu „Under a Blood Red Sky„. Album inregistrat in concert.

Ei l-au inregistrat in 1983, data mea de fabricatie e la un an dupa. 1984. Aveam 12 ani si mi-a spus ca o sa imi placa.  Avea dreptate dar…toate lucrurile despre care el a spus ca o sa imi placa au inceput sa imi placa la ceva vreme dupa recomandarile lui. Si nu de multe ori, dar de suficiente ori redescoperindu-le de una singura. Probabil pentru ca avem gusturi similare.

Cam atat despre U2, pentru ca e inutil sa va povestesc despre ei, altceva decat prin prisma strict personala.

Enjoy.