Am auzit asta. Mi-a fost spusa si mie, am auzit-o spusa si altora. Cum am luat-o eu? Greu de povestit. Greu de explicat.
Violenta e ceva greu de internalizat. Mai ales cand vine peste tine din partea cuiva in care ai incredere totala. Eu aici amestec doua situatii: violenta pe care am suferit-o cand eram copil, si violenta suferita ulterior in cadrul unei relatii abuzive.
Violenta te face sa te simti mic, inutil, te face sa nu intelegi mare lucru decat ca atata meriti. Poti deveni violent, sau te poti face una cu tapetul: sa nu rasufli, ca nu cumva sa "gresesti" si sa "meriti" sa fii din nou pedepsit.
Poate la un moment dat va trebui sa si intervii (ca mine), intre fostul/fosta tau/ta agresor/agresoare si altcineva care iti izbeste mama de un perete si ii cara pumni in plina figura: ca sa faca ordine. Sa fie ascultat!
Violenta si etichetele care decurg din ea pentru cei care sunt victime duc la ofilirea si micsorarea persoanei violentate. Duc la durere si ura si la mai multa violenta. Pentru ca daca incepi sa fii tiran, greu dai inapoi.
Copii nu merita asa ceva: nu merita bataie, nu merita amenintari, nu merita abuz verbal si psihic. Poate le vor invinge, si vor deveni mai buni decat au fost programati sa accepte...dar parintii sunt cei care ar trebui sa protejeze mica fiinta ce le-a fost incredintata spre crestere si educare. Nu sa creeze premisele pentru frica, lacrimi, si handicap emotional.
Citeste (iti vine sa crezi?):
În România anului 2013, 38% dintre părinţi recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie; 63% dintre copii afirmă că sunt bătuţi acasă de către părinţii lor, iar corecţiile precum „lovitul cu palma” sau „urecheala” nu sunt percepute de majoritatea părinţilor, şi într-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic; 20% dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului; 18% dintre copii afirmă că au fost bătuţi acasă cu băţul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn.
Cifre îngrijorătoare arată că, în ciuda interzicerii prin lege încă din 2004 a oricărei forme de violenţă asupra copiilor în familie, părinţii nu doar că încă utilizează pedeapsa corporală în practica educaţională de zi cu zi, dar un procent semnificativ dintre ei apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului.
Convingerea că prin pedepsire copiii vor învăţa cele mai importante lecţii este extrem de răspândită în rândul părinţilor. Cu toate astea, ceea ce copiii învaţă este total diferit de ceea ce încearcă părinţii să îi înveţe.
Iată, mai jos, câteva dintre consecinţele pedepsei fizice şi emoţionale în familie:
>>> Slăbeşte legăturile de ataşament între părinţi şi copii.
>>> Afectează dezvoltarea emoţională a copiilor.
>>> Poate crea resentimente, frică şi ostilitate faţă de părinţi, pe care copiii nu le exprimă în mod direct.
>>> Bătaia are efecte pe termen lung şi afectează modul în care viitorul adult se va comporta şi se va simţi în contexte tipice vârstei adulte.În ceea ce priveşte violenţa asupra copiilor în şcoli, în România frecvenţa în context educaţional a comportamentelor de abuz emoţional şi verbal pe care cadrele didactice le angajează în numele „metodei educaţionale” este extrem de mare. 86% dintre copii sunt certaţi de către cadrele didactice atunci când greşesc; 33% dintre copiii sunt jigniţi şi etichetaţi la şcoală de către cadrele didactice; 7% dintre copii afirmă că sunt bătuţi de către profesorii lor.
Studiul evidenţiază, de asemenea, datele referitoare la stările emoţionale experimentate de copii în cadrul şcolii. Astfel, majoritatea copiilor raportează că trăiesc stări emoţionale care variază de la indiferenţă (29% dintre copii), anxietate, retragere, nesiguranţă şi încordare (57% dintre copii) şi îngrijorare (6% dintre copii).
Campania "Copii fara Etichete" urmareste constientizarea acestei probleme. Doreste sa produca in societatea noastra o schimbare de atitudine dar si de paradigma: in educatia copiilor practicile violente nu au ce cauta! Ele trebuiesc inlocuite cu modele pozitive, cu respectarea copiilor si a drepturilor lor.
Puteti merge pe blogalinitiative.ro ca sa va informati mai temeinic, si sa preluati campania pe blogurile voastre.
In Romania, fraza "Eu te-am facut, eu te omor!" ar trebui sa ajunga un discurs abolit. Si cu munca si inversunare si incapatanare si educatie, asa ceva chiar este posibil.
3 răspunsuri la “Eu te-am facut eu te omor!”