Am stat de vorba azi
Cu dusmanul de demult
Din vremuri trecute.
Si mi-a zis, ca de-obicei minciuni
Si a vrut sa sileasca adevarul in forme urate
Si a vrut sa ma sperie.
Si i-am zis ca nu mai are nici o putere
Asupra mea.
Ca sunt eu acum, cea puternica.
Si ca adevarul meu e prea greu de dus pentru el
Si ca adevarul meu e prea greu de dus.
Pentru el.
Si s-a infuriat. Si s-a infoiat. Si s-a rostogolit spre mine aproape…
Si am stat pe loc.
Si i-am zis ca adevarul meu e prea greu pentru el.
A scos sabiile, si pumnalele si a pregatit si sarea de pus pe rana…
Dar i-am spus ca nu mai are putere.
Puterea o am eu, care am dus in spate adevarul
Si l-am purtat si cu el in spate am invatat sa zbor.
Cred ca a vazut furia mea. Macar atat.
Ura lui. Furia mea. Singuratatea lui.
Si mi-a zis dusmanul sa nu ii mai deschid usa, zbatandu-se ca intr-o cusca.
Si nu am mai zis nimic. Doar am iesit pe usa, inchizand-o intre mine si zbaterile lui.
Dusmanul nu mai are putere.
Eu am.
