Undeva pe fundalul scandarilor, al invectivelor si al revarsarilor de ura de la evenimentul de miercuri seara s-au putut auzi Imnul National al Romaniei si fragmente din urmatorul cantec bisericesc ortodox:

„Mântuieste Doamne poporul Tau si binecuvânteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau.”

Poporul lui Dumnezeu nu e acela care vine cu poza Capitanului –  in gloata –  si incepe sa injure si sa se manifeste intr-un mod care injoseste atat crestinismul cat si imaginea lui Hristos.
Poporul lui Dumnezeu nu este poporul roman. Oricat de greu le vine unora sa creada.
Poporul lui Dumnezeu nu este si nu este numai Ortodox/alcatuit din ortodocsi. Oricat de greu ar fi si aceasta de crezut.

Pe cei care consideri ca au nevoie sa se re-conecteze cu Dumnezeu nu ii vei lumina niciodata trantindu-le o afurisenie, o Biblie in cap si eventual picioare in burta.

Niciodata nu ii vei aduce spre Dumnezeu pe cei care nu Il cunosc altfel decat cu blandete, tact, si multe rugaciuni in odaia de sus.

Convertirea nu se impune, convertirea nu se forteaza. Convertirea o face Duhul Sfant.
Injuraturile si urletele nu ajuta cu nimic.

Potrivnicul celui credincios e Satana, nu aproapele sau. Aproapele nu inseamna doar cel pe care il iubesti. Ci inseamna oamenii pe care viata ti-i aduce alaturi. Vecinul de cinematograf care urmareste un film LGBT este aproapele tau.

Cand vor inceta a face oamenii diferenta dintre comportament si persoana?
Putem sa nu fim de acord cu un comportament, insa persoana trebuie respectata. Persoana poate si trebuie sa fie tratata cu respect si deferenta indiferent daca suntem de acord cu ceea ce face/spune/crede.

 

Restul, e istorie.

Am sa pun niste printscreenuri cu discutia cand se va potoli. M-am razgandit. Nu ca nu pot, dar nu e cazul.

Despre cum iti poti intelege gresit ideile si credinta si despre ce poti sa faci pentru a ti le sustine fara a leza libertatea celuilalt e de discutat. Eu cred ca in Romania mai e mult de discutat pana sa ajungem sa educam cu adevarat oamenii despre ce inseamna cu adevarat toleranta si intelegerea celuilalt (care are opinii si obiceiuri diferite de ale tale).

Discutia despre talibani religiosi sau ateisti e mai complexa decat pare. Poate am sa revin cu ceva scris pe tema asta cand imi mai linistesc sufletul. Fiecare tabara are extremistii sai, nu sunt de acord cu ei, dimpotriva. Am o reactie viscerala de impotrivire in fata violentei de acest gen. Din fericire visceral nu inseamna si violent.

Eu cred ca imposibilitatea de a-i iubi pe altii inseamna in principal ca nu te poti iubi pe tine. Asa ca oamenii astia sunt atat de cuprinsi de ura inca nu stiu sa se iubeasca. Au nevoie de ajutor si intelegere. De dragoste.

Sa ne rugam pentru ei. Pentru toti extremistii, indiferent de partea lor de baricada.

P.S. Un text excelent al unui prieten drag puteti gasi aici. Completeaza foarte bine ceea ce eu nu am mai avut energia sa termin de scris:
Elogiul toleranţei. Despre relaţia majorităţii cu minoritatea LGBT

P.P.S Am pornit de la asta.

Mai exact, de la asta:

Cele de mai sus reprezinta un comentariu de pe facebook, si sunt consideratii personale.