Iti bat unii clopotele, Doamne,

Incercand sa scape de duhurile rele,

Si duhurilor nu le mai pasa demult.

Trag de ele in dimineti de toamna alburii

Si orasul ascunde ecourile, prin sirene si urlete.

Unii aud, si tresare in sufletul lor ceva de demult.

Le aduce aminte de Tine cantecul clopotarului.

Cantecul clopotarului blazat sau plin de credinta?

Le aduce aminte de Tine, prin ceata, cat sa respire o clipa liberi

Inainte sa amuteasca din nou, scufundati in cotidianul vascos.