Mergeam intr-o zi prin soare cu ochii mijiti, cu parul in vant si realizand ca tenisii mei sunt cam prafuiti si am realizat ca nu imi pasa deloc. Nici de ciufuleala, nici de praful de pe incaltari.
Am inteles ca nu voi fi niciodata zana, scoasa din cutie, impecabila. Si ca sunt OK cu asta!
Am slabit 30 si ceva de kilograme in ultimii ani. Am si celulita si vergeturi, dar sincer-sincer, ma simt fantastic in costum de baie. Pentru ca il port ca sa ma pot scufunda pe sub valuri si ca sa sar pe deasupra lor, ca sa ma simt libera. 🙂
Mi-a spus cineva (eu am intrebat, e OK!) acum cateva zile ca nu sunt nici frumoasa si ca sunt si plinuta (adica nu slaba).
Dar ca sunt interesanta (asta o stiam!). Si ca nu sunt incadrabila intr-un sablon, nu sunt fake. Si asta o stiam.
Ma uit in oglinda si uneori vad o femeie faina, alteori un fel de cartof. Dar sunt OK cu ambele versiuni, si cel mai probabil adevarul e undeva la mijloc (un cartof fain, deci?). Sa fie!
Mereu cumva, chiar si acum 20 de ani, cand aratam ca o floare proaspata, nu am pus neaparat pret pe asta. Abia daca aveam timp sa ma uit in oglinda. Traiam intens.
Si sincer, in 20-25 de ani, cand eu voi fi tot eu, dar nu voi mai arata ca azi, tot ciufulita si in tenisi o sa fiu. Sper doar sa fiu o idee mai interesanta. Si la fel de reala cu mine si cu altii.
Pentru ca indiferent ce ar zice oricine despre cum arat, sunt mult mai mult de atat, si am de oferit mult mai mult de atat.
Si daca ma gaseste cineva incantatoare, fie. Daca nu, e OK!
Dar ce stiu sigur e ca, daca stam de vorba, conversatia va fi reala. Daca suntem prieteni, familie, daca ai nevoie de o vorba buna, sau de un zambet – interactiunea va fi cu miez. Nu va fi nimic superficial acolo. Vom gandi, vom vorbi, vom comunica. Va fi ceva adevarat acolo. Garantat.
Pentru ca asta conteaza mai mult decat cum arati. Si va fi la fel de real si de valid si in 25 de ani.
Avem mult mai mult de oferit lumii in plus fata de aspectul nostru, si insemnam mult mai mult decat cum ne vedem in oglinda.
Oferim inteligenta, dragoste, grija, suflet, tandrete. Crestem relatii, copii, afaceri, ridicam inimi si oameni.
SI nu e asta ceea ce conteaza, acolo, la final? Cand tragem linie in fiecare zi, si vine somnul? Nu asta e ceea ce ar trebui sa ne aduca linistea?

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.