Curiozitatea are partile ei minunate

Ce ar trebui probabil sa anunt in primul rand este faptul ca bietul meu telefon, Nokia E66 se apropie vertiginos de monentul in care il voi scoate la pensie.

A fost un telefon extrem de indragit, il iubesc mult si mi-a folosit mai mult decat au folosit altora telefoanele lor ultra high-tech .Sa va povestesc. 🙂

L-am cumparat de la un prieten, avea doar doua luni de folosire minima. In cutie, cu toate actele, firicelele, cu tocul lui de piele fina, si cu ecranul impecabil. Fara nici macar o zgarietura. Il am de aproximativ 3 sau 4 ani de zile. Nu am cum sa verific acum in timp ce scriu, pentru ca ecranul nu mai functioneaza si cutia cu actele lui este acasa. Dar daca memoria nu ma inseala, il am din 2009 la inceput sau 2008 la final. Pe acolo.

De ce l-am cumparat? Ei bine, am dat pe el atunci aproximativ 900 de RON, stiind ca va fi o investitie buna, si pe termen lung. Doream un telefon elegant, clasic la infatisare, cu care sa pot asculta muzica, sa pot naviga pe internet pentru e-mail si alte cateva aplicatii, doream sa pot sa instalez pe el un mic programel cu care sa citesc, ei bine, da…Biblia.  Pe scurt, doream sa il folosesc la capacitatea lui maxima, si sa ma ajute in tot ce aveam de facut. Si…asa a facut. Dragul de el.

Inainte de E66 am avut tot un nokia, mic si alb cu albastru…cum ii spunea? Asa, Nokia 5200. Inainte de el, un Samsung fold ceva sleek si argintiu, nu mai stiu denumirea. Nu mi-a placut Samsung, pentru ca nu am putut pastra contactele, datele din calendar, si asa mai departe. Oricum, ambele le-am facut cadou, dupa ce am achizitionat un alt telefon. Pentru ca inca erau folosibile si frumoase. 🙂 Mi-au placut telefoanele mele, si am avut grija de ele.

Revenind la Nokia E66, am preluat de pe 5200, prin PC Suite de la Nokia toate datele. Cum a inceput totul? Ei bine, softul meu de pe E66 facea figuri. Citisem pe forumuri si facusem putina cercetare, si am aflat ca avea „mici probleme”. Se inchidea neasteptat, se bloca la ascultatul de muzica. In fine. Figuri. 😀 Si asa ca am luat decizia ca un upgrade de soft ar fi cea mai buna solutie….am inceput sa ma intreb…cum?

Cablu aveam, calculator aveam, asa ca dupa cateva topicuri de forumuri citite, am purces la drum: am downloadat softul de la Nokia de pe site pentru PC, am pus ultima versiune stabila de soft, si problemele au disparut miraculos. Cativa ani buni dupa, nu am mai avut nevoie sa ii fac nimic. Inclusiv astazi, telefonasul meu functioneaza cu Nokia Ovi Suite, ultima versiune. Cat de tare e asta, nu? Si pentru ca tot aveam instalata suita de sincronizare, am sincronizat 5200-le cu calculatorul, apoi calculatorul cu noul telefon, si puf! Aveam totul la loc, si era mi-nu-nat. La un shop de telefonie mobila, sau la service, chestia asta m-ar fi costat bani buni.

Intre timp, telefonul meu a devenit, ca pentru multi, o extensie, inca un organ, specializat in…comunicare. Da. Cu ajutorul lui am petrecut ore intregi de vorba „alaturi” de sotul meu (pe atunci logodnic), care era in Timisoara. Am trimis fotografii si sms-uri, am reusit sa nu ma ratacesc cu ajutorul hartilor sale, si sa ajung la timp la intalniri importante.

Am tinut legatura cu familia si prietenii. Ei bine…cu ajutorul lui, dragilor, am fost la #WOW11 si am twitterit de i-am lustruit tastele, si am iesit pe locul doi la twittereala, in fata unei sali intregi de telefoane mai performante. E ceva, nu?

Am facut cu el poze din drumurile spre Timisoara si Constanta, pe vremea cand nu aveam DSLR, si credeti-ma, unele poze arata absolut dulce. 🙂

A fost un telefon bun, si mi-e tare-tare drag. Acum 2 zile insa, s-a aruncat efectiv din mainile mele pe podeaua de gresie dura din bucatarie. Si ecranul sau a murit. Acum pot doar sa primesc telefoane, si nu stiu cine ma suna. Ma simt ca in epoca de piatra. Ma rog…acolo nu aveau telefoane, dar ma intelegeti voi.

Asa ca…si aici vine partea care are legatura cu titlul…:D

Am decis sa imi incerc memoria si cunostintele despre telefon (al carui meniu il cunosc si cu ochii inchisi…deci puteam presupune ca il stiu si fara sa vad ce fac), si sa instalez iarasi softul celor de la Nokia, si sa incerc o sincronizare cu un PC. Asa poate imi pot recupera datele de pe micul meu Nokia si voi putea suporta pierderea mai usor.

Ei bine….DA! A mers. Pe toata perioada in care am scris acest articol, am facut „in orb” conectarea USB-ului si instalarea sofrului pe PC, si conexiunea telefonului cu programul celor de la Nokia. Si a mers! Am descarcat cele 368 de contacte, cu multiple valori asociate lor (numere multiple de telefon, adrese, poze de profil la unii, grupuri, asocieri, functii, etc.),   1000 de fotogratii (998) si 40 de video-uri, 1765 de SMS-uri, calendarul, notitele…ce sa mai . Tot-tot. S-au salvat.

Ma bucur deci, ca acum 3 ani am fost curioasa, si am invatat tot ce puteam despre telefonul meu. Altfel, iarasi aveam de dat bani multi pentru o operatiune simpla. Am evitat-o pe prima, am evitat-o si pe a doua.

Concluzia? Curiozitatea are partile ei minunate. Dar fara un telefon cum trebuie…e tot degeaba. :))

P.S. Sotul meu si-a cumparat tot Nokia. La Orange  shop, era un baiat mai special asa, genul rocker cu idei filosofice despre viata.  Cool guy. Ei bine, lucrand intr-un shop, probabil toate telefoanele i se par cam la fel. Stiu si eu? Am fost impreuna cu Razvan la achizitionarea lui, si am insistat foarte mult pentur un Nokia. Tipul nu intelegea si pace. Poate cele de mai sus ofera cat de cat lamuriri pentru preferintele mele in materie de telefoane mobile.

alaxandra

Owner la CloudBerries
Sunt pasionata de frumos, de internet si de comunitati. De tot ce inseamna Open Source. De animale. Detin doua pisici si un acvariu "mititel" de 130 l.

Sunt Managing Partner la cea mai faina agentie de WordPress Cloudberries, si impreuna cu sotul meu o crestem dintr-un start-up de webdesign in ceva ce va insemna managementul prezentei online pentru clienti super-faini. 🙂

Ultimele postari ale lui alaxandra (vezi toate)



Care este parerea ta?