Apel catre Generatia mea | Un text de Cristian Soimaru

Acest text a fost publicat astazi, 25.06.2012 pe contul de Facebook al lui Cristian Soimaru.  Fiind postat pe un cont de facebook, m-am gandit ca textul nu va avea parte de vizibilitatea pe care o merita, asa ca am cerut permisiunea de a-l posta si aici. ( Am regasit textul si pe blogul Suceava Evanghelica).

 

“I have a dream that one day…”

In aceste zile fierbinti (nu doar meteorologic) de vara m-am hotarat sa impartasesc cateva ganduri si aspiratii cu cei din generatia mea. Contextul si subiectul apelului meu au de a face cu situatia social-politica din Romania la mijlocul lui 2012.

Inainte de a-mi impartasi gandurile mi se pare firesc sa va spun doua vorbe despre mine si perspectiva din care scriu acest apel. Sunt un simplu cetatean, locuiesc in Bucuresti de 21 de ani insa calatoresc mult prin tara si prin lume, in curand voi implini 40 de ani si nu am alte pretentii in afara de faptul ca sunt un observator interesat de ceea ce se intampla in si cu tara lui, vad multe lucruri strambe desi sunt absolvent de Drept, iar din decembrie ’89 am cautat ca, dupa posibilitati, cunostinte si oportunitati, sa intreprind ceva folositor, in principal in domeniul social si al comunitatilor si, in secundar, in domeniul politic. Desi scrisul nu este un lucru la care excelez, m-am hotarat sa impartasesc acest apel cu cei din generatia mea.

Folosesc expresia “generatia mea” in doua sensuri. Intr-un sens mai ingust, ma refer la cei din generatia mea ca fiind cei care am terminat liceul sau facultatea in anii ’90, dar in sens mai larg, ma refer la cei cu care sunt contemporan. Scriu atat celor care si-au facut studiile si si-au inceput cariera in vremea lui Ceausescu, dar si celor care acum termina o facultate si se intreaba daca mai are rost sa mai incerce ceva prin Romania inainte de a-si cauta un rost undeva in “Vest”, poate chiar in Noua Zeelanda.

Ma adresez celor “liberi si puternici” care nu au neaparat averi mari sau notorietate ridicata, dar care au, inca, in suflet sperante si idei mari. Comunic catre acei oameni care nu asteapta ca altcineva, eventual Statul, “sa le dea si sa le faca”, dar care s-au cam saturat de un stat care “chipurile lucreaza pentru binele nostru”, in timp ce cei mai multi oameni se lupta cu tot felul de nedreptati, cu o birocratie care parca de pe vremea fanariotilor incoace refuza sa se reformeze cu adevarat, cu un sistem de taxe stramb si, nu in ultimul rand, cu efectele si conditiile unor servicii medicale sau sociale care intarzie sa-si dovedeasca eficienta, calitatea sau mult trambitata solidaritate.

Intr-un mod aparte, acest apel se adreseaza si colegilor mei cu care am construit pentru o vreme, desi scurta, in URR (acum 10 ani) sau in Noua Republica (mai de curand). Stiu ca multi aveti deja “la activ” mai multe dezamagiri, sperante amanate si “cucuie” incasate. In acelasi timp, stiu ca aportul si implicarea voastra vor fi decisive in construirea unei alternative politice credibile, libere, meritocratica dar si participativa. O constructie care poate aduce, pe termen mediu si lung, rezultate bune si diferite in politica si societatea romaneasca.

Apelul meu este simplu dar cu implicatii multiple. Cred ca este vremea si contextul ca mai multi oameni din grupurile mentionate mai sus sa se implice in cristalizarea, construirea si promovarea unei miscari largi de centru-dreapta care sa includa si un vector politic. Sunt constient ca multi altii – dintre cei care au mai multa “greutate”- au transmis deja un astfel de mesaj, dar consider nimerit sa-mi exprim si eu gandurile si aspiratiile in aceasta privinta.

Daca am invatat ceva, din toti acesti ani in care am observat si m-am mai si implicat in actiuni civice, sociale, comunitare sau politice, este acest adevar simplu, dar profund: “Fara implicare, nu exista schimbare.” De aceea am decis sa transmit acest mesaj stangaci din perspectiva unui “dreptaci” prin care sa va invit la reflectie, dar si la actiune inteligenta, precauta si curajoasa. Ma adresez potentialilor lideri ai acestui demers, dar si celor fara de care acest proiect nu poate capata anvergura si consistenta necesara.

Motivele si contextul in care fac acest apel tin, in principal, de doua dinamici:

1. Exista in societatea romaneasca un numar insemnat de oameni, lideri, organizatii, contributii si publicatii care tin de universul ideatic si identitar al dreptei in diferitele ei forme, nuante si “dialecte”. Atat pe termen scurt (anul 2012), cat si pe termen lung, aceasta miscare de centru-dreapta trebuie sa se articuleze si sa functioneze intr-un mod organic care va armoniza dorinta inalienabila de libertate cu nevoia de organizare si reprezentare politica.

2. Tendintele sociale, politice si electorale indica posibilitatea sporita ca la urmatoarele alegeri parlamentare configuratia Parlamentului sa fie dupa cum urmeaza:

  1. un USL “labartat” peste mai bine de 2/3 din mandate;
  2. un partid populist energizat de acuze si sloganuri simpliste, dar prea putin de solutii si credibilitate;
  3. PDL-ul condus de fesenisti ai anilor ’90 care sa aiba si un numar de mandate mai aproape de “aritmetica electorala” a acelor ani; si d. UDMR-ul;

Fara a agita marote si pericole imaginare, e clar ca o astfel de posibila configuratie parlamentara nu este incurajatoare pentru functionarea echilibrata si responsabila a democratiei romanesti si ar fi o varianta total neplacuta pentru cei cu preferinte si perspective de centru-dreapta.

In toti acesti 22 de ani voi, colegii mei de generatie, ati construit multe lucruri, in variate domenii: business, initiativa civica, implicare sociala, mass media, educatie si in lucrurile care tin de spirit (Adevar, Bine, Frumos). Insa se poate mai mult si, mai ales, anumite lucruri le putem construi doar impreuna. Doar prin implicarea a mii de oameni care contribuie cu talentul, expertiza, formarea, resursele, speranta si caracterul lor se poate construi temeinic in domeniul politic. Fara sa ignor “oazele” de normalitate si schimbarile bune care s-au mai inregistrat in acesti 22 de ani, atunci cand ma refer la domeniul politic romanesc si la noua miscare, am in minte un mod diferit (in motivatie, metode si mijloace) de a aborda obiectivele politice.

Da, stiu ca suna imposibil, dar daca nu incercam cu siguranta nu vom reusi nimic.

Prea multi dintre cogenerationalii nostri se multumesc sa-si rezume implicarea in societate, in “viata cetatii”, doar prin comentarii si postari pe Internet. Postari care sunt mai mult sau mai putin inteligente, mai mult sau mai putin respectuoase, mai mult sau mai putin asumate, mai mult sau mai putin constructive. E OK sa ne exersam dreptul la opinie, dar consider ca ar fi si mai bine daca o parte mai insemnata dintre noi ar trece de acest nivel bazal.

E de inteles ca “suflam si-n iaurt, dupa ce ne-am fript cu tot felul de “ciorbe””. Dar de aici si pana la a “sufla si-n inghetata” nu facem decat pasul la cinism si la suspiciune bolnavicioasa, atitudini din care nu poate iesi ceva pozitiv.

Pentru ca am pomenit despre lideri si despre posibilul lor rol in acest context, dati-mi voie sa adresez cateva cuvinte unor lideri ai generatiei mele care, la un moment sau altul, au generat sperante si interes prin implicarea si initiativa lor politica. Ma refer la astfel de oameni: Cosmin Alexandru, Mihail Neamtu, Sever Voinescu sau Cristian Preda. Am apreciat initiativele si incercarile voastre de actiune, desi, pe alocuri, multi dintre noi am mai fost si descumpaniti de unele gesturi si actiuni ale voastre. Va rog sa ramaneti implicati in acest demers al construirii unei alternative, dar as indrazni sa va rog sa nu o faceti, nicicand, din perspectiva unui lider infailibil sau care le stie pe toate, desi atat eu, cat si multi altii recunoastem calitatile, contributiile si educatia voastra ce sunt deosebite. Lasati ca aceste calitati si merite aparte sa fie apreciate nu doar prin prisma ideilor elevate, a textelor inteligente si a propunerilor demne de luat in seama, ci si prin deferenta cu care ii veti trata pe cei care nu au toate aceste calitati sau care mai au si opinii diferite. Astfel se va putea coagula o adevaratea echipa care sa cuprinda oameni cu diferite dar complementare abilitati, expertize si contributii.

Ma adresez si unor profesionisti mai tineri (de genul lui Adrian Papahagi, Ioan Stanomir, Dragos Paul Aligica, Sorin Ionita, Raluca Alexandrescu, Emanuel Contac, Cristian Ghinea– ca sa dau doar cateva exemple ce imi sunt cunoscute) care acum, poate, sunteti mai putin cunoscuti unora, dar care, prin bagajul vostru de idei si cunostinte multi-disciplinare, puteti oferi o mai mare consistenta acestei alternative. Va rog si pe voi “sa puneti umarul” la aceasta alternativa si, eventual, sa invatati si din greselile personale sau tactice pe care le-au mai facut chiar si cei care v-au fost lideri, mentori sau colegi intr-un moment sau altul.

Draga MRU, imi permit sa va adresez si dumneavoastra cateva cuvinte. Eu si altii din generatia noastra apreciem asumarea implicarii de care dati dovada si dorinta de a contribui la coagularea unei miscari de “centru-dreapta”. Dati-ne voie sa va cunoastem mai bine, in motivatiile, aspiratiile si planurile ce le aveti si, impreuna cu noi toti, sa dam forma si continut acestei alternative.

Vorbind despre oameni care pot juca un rol in cristalizarea acestei alternative nu pot sa nu spun cateva cuvinte si despre cei care pot sluji, in continuare, ca repere si ca o sursa de echilibru, intelepciune si inspiratie in aceasta constructie. Fac referire la domnii Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, H.R. Patapievici, Vladimir Tismaneanu, Victor Rebengiuc si Mircea Cartarescu (si lista ar mai putea continua). Pentru multi dintre noi, prin ceea ce ati scris si intreprins in acesti ani ati facut “mai respirabil” aerul din societatea noastra. Multe din pozitionarile si contributiile dumneavoastra au deja un rol aparte in istoria noastra post-decembrista. Desi anii s-au adunat, si odata cu ei si multe dezamagiri, “oboseli” si critici nedrepte si extreme, va rugam sa fiti aproape de aceasta incercare a noastra de a vedea cristalizata o astfel de miscare. Inainte sa uit, multumim doamna Monica Macovei pentru demersurile ce au adus mai multa transparenta si responsabilitate in spatiul public.

Nu pot sa inchei fara sa adresez cateva ganduri si jurnalistilor. Ce mi-as dori eu dar cred ca si multi alti romani din partea mass media? Nu neaparat obiectivitate absoluta sau impartialitate desavarsita, ci mai mult respect pentru profesia dumneavoastra (adevar si deontologie), dar si pentru noi, cei care “consumam” produsele jurnalistice.

In ideea ca ati citit acest apel, doresc sa va multumesc mult pentru atentia acordata. In masura in care considerati util, va rog sa impartasiti aceste randuri si cu alti prieteni.

Dumnezeu sa ne dea gandul cel bun.

Cristian Soimaru Bucuresti, iunie 2012.

alaxandra

Owner la CloudBerries
Sunt pasionata de frumos, de internet si de comunitati. De tot ce inseamna Open Source. De animale. Detin doua pisici si un acvariu "mititel" de 130 l.

Sunt Managing Partner la cea mai faina agentie de WordPress Cloudberries, si impreuna cu sotul meu o crestem dintr-un start-up de webdesign in ceva ce va insemna managementul prezentei online pentru clienti super-faini. 🙂

Ultimele postari ale lui alaxandra (vezi toate)



Care este parerea ta?